Skip to main content

Testul de EFORT

Ce este?

Testul de efort reprezintă un test de provocare cardiacă. Este un test extrem de important în diagnosticarea şi stratificarea riscului de cardiopatie ischemică întrucat creşte sensibilitatea diagnosticului. Electrocardiograma bazală este anormală la doar 40% dintre pacienţii cu patologie ischemică în timp ce testul de efort creşte sensibilitate diagnostică la peste 75%.

Se realizează prin monitorizarea permanentă a electrocardiogramei şi a tensiunii arteriale în timp ce pacientul face un efort fizic standardizat, adaptat vârstei şi patologiei investigate.

Când este indicat?

Testul de efort este indicat atunci când anamneza este sugestivă, dar examenul clinic şi celelalte investigaţii (echocardiografia) nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de cardiopatie ischemică. Scopul testului de efort este de a reproduce durerea clinică şi de a observa dacă aceasta se însoţeşte de modificări ischemice sau de aritmii ce pot fi expresia unei ischemii miocardice.

Testul de efort este recomandat şi pentru stabilirea severităţii bolii atunci când diagnosticul este clar. In funcţie de pragul de efort pe care îl poate atinge pacientul se poate stabili atitudinea terapeutică: controlul factorilor de risc şi limitarea la tratament medicamentos sau aprofundarea diagnosticului prin mijloace de investigaţie mai complexe (coronarografie).

Testul de efort este, de asemenea, util în inducţia unor aritmii cardiace pentru diagnostic precum şi în urmărirea comportamentului unor aritmii (ex. extrasistolia ventriculară) pentru aprecierea prognosticului pacientului.

Testul de efort este recomandat şi în urmarirea periodică (anuală) a pacienţilor ischemici cronici care au beneficiat de diverse metode de tratament - medicamentos, sau de revascularizare miocardică: angioplastie coronariană transluminală (PTCA), by-pass aorto – coronarian.

In cadrul testului de efort se obţin informaţii şi despre nivelul insuficienţei cardiace precum şi despre capacitatea funcţională la efort.

În centrul nostru există dotarea necesară pentru acoperirea oricărei situaţii de urgenţă ce poate apărea în timpul testului de efort (defibrilator extern, trusă de resuscitare, medicaţie intravenoasă, oxigenoterapie).

Cum se realizează?

Pacientul este asezat pe o bicicletă (cicloergometru cu spătar, în dotarea noastră) în poziţie comodă. Bicicleta se adaptează pentru fiecare persoană astfel încât să existe confort la pedalare. Se montează electrozi adezivi pe torace şi membre, pacientul fiind monitorizat electrocardiografic pe toată perioada de pedalare cât şi postefort, în perioada de recuperare. Pacientul pedalează la bicicleta (cicloergometru), conform unui protocol standard cu creşterea sarcinii la intervale regulate de 3 minute. In acest fel creşte intensitatea efortului şi implicit consumul de oxigen al inimii. Pe tot parcursul probei este monitorizată şi tensiunea arterială şi se urmăreşte răspunsul tensional la efort. Având în vedere consumul crescut de oxigen, prin testul de efort se poate diagnostica prezenţa unor leziuni coronariene care nu produc modificări pe electrocardiograma de repaus.

Este de dorit ca pacientul să se prezinte în ţinută lejeră, cu pantof adecvat pedalării, să se radă în zona precordială submamară. Pacientul trebuie să vină mentalizat în idea unui efort fizic susţinut de măcar 10-15 minute întrucât, pentru un diagnostic corect şi pentru ca testul să fie concludent, este nevoie să atingă un nivel de efort standard calculat pentru fiecare pacient în parte în funcţie de vârstă, sex, patologie.

Testul de efort se opreşte în cazul apariţiei modificărilor electrocardiografice sugestive, în cazul atingerii nivelului maxim de efort, în cazul reproducerii durerii, a oboselii musculare, la cerere, sau atunci când medicul consideră riscantă continuarea (scăderea TA în efort, apariţia modificărilor ecg cu criterio de severitate).

Testul de efort nu se poate realiza la toate categoriile de pacienţi: arteriopaţi, cu afecţiuni musculo-scheletice, afecțiuni articulare (gonartroză, coxartroză), afecţiuni cardiace severe (stenoză aortică, insuficienţă cardiacă) sau pulmonare severe (bronșită cronică obstructivă).

Valoarea testului de efort este scăzută la purtătorii de stimulator cardiac, la cei cu blocuri de ram, carea u aspecto ecg specifice, ce maschează modificările ischemice în durere.

Important:

Înaintea efectuării testului de efort este de preferat să fie evitate următoarele activităţi:

  • Fumatul - cu cel puţin 1 oră înainte de testare;
  • Consumul de alcool cu cel puţin 4 ore înainte de testare;
  • Consumul unei mese importante cu cel puţin 2 ore înainte de testare;
  • Se vor opri progresiv medicaţia betablocantă şi nitratul retard întrucât acestea pot duce la teste fals negative.